Sfântul Ioan cel Milostiv – patriarhul care și-a scris viața prin mâinile săracilor

„Scrieți-mi pe domnii mei!”

Unul dintre cele mai puternice momente din viața Sfântului Ioan este acesta: abia ajuns patriarh, îi cheamă pe iconomii Bisericii și le spune: „Mergeți prin toată cetatea și scrieți-mi pe domnii mei.” Aceștia, mirați, îl întreabă: „Care sunt, stăpâne, domnii tăi?” Iar el răspunde: „Cei pe care voi îi numiți săraci și nevoiași, aceia sunt domnii mei, pentru că ei mă pot duce la locașurile cele veșnice.”

Ce teologie simplă și limpede! Pentru el, săracul nu era un „beneficiar”, „caz social”, „dosar”, ci domn. Om prin care Dumnezeu îți dă ocazia să te mântuiești. De aceea a pus pe listă 7.500 de oameni pe care să-i hrănească zilnic din averea Bisericii. Dar Sfântul Ioan merge și mai departe: nu doar că dă, dar se bucură când i se cere. Atât de tare, încât dacă într-o zi nu venea nimeni să-i ceară ajutor, se întrista: „Astăzi Ioan n-a câștigat nimic înaintea lui Dumnezeu.”

Ce mentalitate frumoasă pentru orice om care dăruiește: nu „iar m-au mai pus ăștia să dau”, ci „mulțumesc, Doamne, că mai am cui”.

Mila care nu întreabă prea mult

Sfântul Ioan avea o regulă foarte actuală: „Dacă dați în numele lui Hristos, nu cercetați fața”. Când i s-a spus că niște fecioare bine îmbrăcate stau la rând cu săracii, a răspuns: „Dați-le și lor. Nu dăm din ale noastre, ci din ale lui Hristos.” Cu alte cuvinte: nu noi suntem stăpânii milosteniei. Noi doar o trecem mai departe.

Și aici e un lucru care ne privește pe toți. De multe ori, când vedem o nevoie, mintea noastră începe investigația: „O fi chiar sărac? Oare nu se preface? Nu cumva profită?” Sfântul Ioan ne răspunde scurt: „Dă! Lasă-L pe Dumnezeu să judece. Tu să fii milostiv.”

Aceasta este filosofia Fiideajutor.ro: nu alergăm după cazuri „perfecte”, ci după oameni reali. Uneori viața lor e complicată, uneori e dezordonată, dar nevoia lor e adevărată. Și când nevoia e adevărată, răspunsul creștin e milostenia.

Milostenia – fecioara care l-a trezit

Sfântul povestește că la 15 ani i s-a arătat în vis o fecioară luminoasă care i-a spus: „Eu sunt fiica Împăratului. Dacă mă vei face prietenă, te voi duce la El.” Și a înțeles că aceea era Milostenia. De atunci a început să „testeze” cuvântul Domnului: dădea și vedea cum Dumnezeu îi întoarce însutit. Până când a zis: „Încetează, suflete al meu, de a mai ispiti pe Domnul!”

Asta e experiența tuturor celor care fac bine constant: la început dai cu grijă și calculezi. După un timp începi să vezi că Dumnezeu chiar poartă de grijă. Apoi ajungi în punctul în care nu mai dai ca să primești, ci dai pentru că ai înțeles că asta te aseamănă cu Dumnezeu.

Milă, dreptate și smerenie

Sfântul Ioan era un „om bun”, dar și un păstor drept și atent la oameni. Își stabilise două zile pe săptămână în care stătea efectiv la ușa bisericii și primea pe oricine voia să-i spună o durere. Spunea așa: „Dacă eu pot vorbi mereu cu Dumnezeu, cum să nu las pe aproapele meu să vorbească cu mine?”

Ce model pentru cei care conduc, pentru cei care au funcții, pentru cei care administrează bani, proiecte, parohii, ONG-uri: ușa deschisă. Să nu te ascunzi în spatele funcției, ci să te lași „deranjat” de oameni.

De ce ne trebuie astfel de povești?

Pentru că, de multe ori, ne scapă un lucru: milostenia nu e doar o activitate socială, e un mod de a-L lăsa pe Dumnezeu să lucreze prin noi. Sfântul Ioan nu făcea filantropie ca să fie „o Biserică prezentă în societate”, ci făcea milostenie pentru că Îl iubea pe Hristos. Iar la finalul vieții, când a murit în Cipru, a putut spune limpede: „Din bunătățile lumii acesteia, nimic nu mi-am oprit.” A plecat cum trăise: ușor. Și Dumnezeu i-a făcut cinste chiar și după moarte.

Ce înseamnă asta pentru noi, azi?

Fiideajutor.ro adună și spune mai departe tocmai astfel de istorii despre milostenie și transformare. Poate nu vom urma în detaliu viața Sfântului Ioan cel Milostiv, dar toți putem:

• să-i „scriem și noi pe domnii noștri”: să ne uităm în jur și să punem pe o listă oamenii pentru care suntem responsabili – o familie cu mulți copii, o bătrână singură, un tânăr fără șanse, o mamă singură.
• să dăm fără să tot verificăm dacă „merită”;
• să alegem o zi sau două pe săptămână în care nu refuzăm pe nimeni;
• să susținem proiectele care fac deja asta – parohia, fundația, platformele de donații. Așa se înmulțește binele.

Sfântul Ioan cel Milostiv ne arată că nu există criză pentru cel milostiv. De aceea punem povestea lui aici, între poveștile noastre: ca să ne aducem aminte că sfinții nu sunt doar icoane, sunt modele de funcționare. Dacă noi, asemenea lor, vom considera săracul „domnul nostru”, dacă vom lăsa ușa deschisă, dacă nu vom întreba prea mult „cine ești și ce-ai făcut?”, atunci și peste lucrările noastre se va așeza binecuvântarea pe care a avut-o Sfântul Ioan.

Și poate, într-o zi, se va spune și despre noi ce s-a spus despre el: „Nu a lăsat pe nimeni să plece întristat.” Asta e, de fapt, misiunea milosteniei.

Mai multe despre viața sfântului poți citi aici. 

***

Avem nevoie de oameni implicați, cu inimi generoase, iar dacă ai ajuns până aici, înseamnă că și tu ești unul din ei.

Alege să susții cauzele caritabile ale Mitropoliei Moldovei și Bucovinei prin fiideajutor.ro și devino sursă de inspirație pentru întreaga comunitate!

Îți punem la dispoziție instrumente prin care poți dona online, rapid: de la donații online direct prin site, PayPal sau prin transfer bancar, până la redirecționarea a 3,5% din impozitul pe venit sau a 20% din impozitul pe profit. 

fiideajutor.ro nu este doar un site web, este punctul de întâlnire pentru toți cei care doresc să ofere din resursele, timpul și expertiza lor în sprijinul aproapelui, o punte între cei care au nevoie și cei care pot oferi ajutor. Mai multe detalii despre noi poți accesa aici. 

Fiecare vizitator are posibilitatea de a se implica activ în rezolvarea problemelor sociale prin donații, voluntariat, promovare pe rețelele de socializare și oferirea de feedback, contribuind astfel la construirea unei comunități mai unite și mai solidare.